PROTESTANTÍSM s. n. confesiune religioasă creștină care s-a rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI: bisericile luterană, reformată, anglicană, unitariană și numeroase secte. (< fr. protestantisme) Vezi definitia »

RETROGNATÍSM s.n. Conformație a feței caracterizată prin insuficienta dezvoltare a maxilarului inferior. [Gen. -iei. / < fr. rétrognatisme, cf. lat. retro – înapoi, gr. gnathos – falcă]. Vezi definitia »

ATONÍSM ({i} Aton) s. n. Primul cult monoteist, constînd în adorarea discului solar (Aten sau Aton), considerat ca aspect vizibil al divinității. A fost instituit în Egipt de faraonul Amenhotep al IV-lea (c. 1361-1340 î. Hr.). După moartea lui, preoții au restaurat politeismul. Vezi definitia »

INSTITUȚIONALÍSM s.n. Curent în economia politică burgheză care consideră că economia politică trebuie să aibă drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice și juridice și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pron. -ți-o-. / < fr. institutionnalisme]. Vezi definitia »

EUROPEÍSM s.n. 1. Caracter european. 2. Atitudine favorabilă unității europene. ♦ Mișcare care tinde să formeze o unitate europeană (socială, politică, economică și culturală). 3. (Lingv.) Formă lingvistică proprie limbilor europene. [Pron. e-u-ro-pe-ism. / cf. it. europeismo, fr. européanisme]. Vezi definitia »