HETEROTÍP, -Ă I. adj. tipărit cu planșe ale căror caractere sunt mobile; schimbat, cu totul altfel. II. s. m. monstru dublu în care fătul parazit atârnă de peretele ventral al antozitului. (< fr. hétérotype) Vezi definitia »

saíp, saípi, s.m. (înv.) prieten intim, favorit al sultanului; musaip. Vezi definitia »

CHIP, chipuri, s. n., adv. 1. S. n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. În chip de... = cu înfățișare de..., asemenea cu... ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel, mod, gen. Scrie într-un chip original. ◊ Loc. adj. Fel și chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. 2. (Rar) Modalitate, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. În (sau cu) nici un chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip să... = nu se poate, imposibil să... A nu avea (nici un) chip (să...) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să...). (Pop.) A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare (de a găsi o soluție) 4. (În expr.) Cu chip să... = ca să..., pentru ca să..., având intenția să... Cu chip că... = sub pretext că..., sub aparența că... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine, cică. ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Din magh. kép. Vezi definitia »

PROTOTÍP s.n. 1. Originalul, primul tip, primul model al unui aparat etc.; primul exemplar (de probă) al unui sistem tehnic. 2. Exemplu perfect, exemplar-tip, model desăvârșit. [< fr. prototype, cf. lat. prototypus, gr. prototypos]. Vezi definitia »

mortasíp (-pi), s. m. – Inspector, controlor. Ngr. μουτσίπης, din tc. (arab.) mühtesib (Șeineanu, II, 81; Gáldi 212). Sec. XVIII, înv. – Der. mortasipie, s. f. (serviciu de măsuri și greutăți; impozit pe greutate). Vezi definitia »