COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento]. Vezi definitia »

AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. Vezi definitia »

subpământ, -ă, s.n., adj. (înv.) 1. (s.n.) subsol. 2. (adj.) subteran; (substantivat, f.) subterană. Vezi definitia »

PULSÁNT, -Ă adj. 1. pulsator (3). 2. vas ~ = organ care pompează sângele în corpul albinei. (< it. pulsante) Vezi definitia »

GEOMETRIZÁNT adj. v. SUPREMATÍSM s. n. Grupare artistică rusă care se încadrează în curentul abstracționismului geometrizant. – Din rus. suprematizm. [DEX '98] Vezi definitia »