SEMANTICÍSM s.n. Filozofie semantică. [Var. semantism s.n. / < rus. semantițism, cf. fr. sémantisme]. Vezi definitia »

HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg]. Vezi definitia »

DONATÍSM s.n. Mișcare secretă, inițiată în sec. IV de episcopul Donatus la Cartagina, care cerea supunerea la canoane grele a creștinilor care își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase. [< fr. donatisme]. Vezi definitia »

CVADRIGEMINÍSM s. n. tulburare a ritmului inimii, cuprinzând un ritm cvadrigeminat. (< fr. quadrigéminisme) Vezi definitia »

HIPNOTÍSM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor legate de hipnoză. 2. Disciplină care studiază provocarea artificială a somnului. [Pl. -me, -muri. / < fr. hypnotisme]. Vezi definitia »