NAZÍSM s.n. Doctrină politică a fascismului german fundată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus]. Vezi definitia »

FIZIOCRATÍSM s. n. fiziocrație. (< fr. physiocratisme) Vezi definitia »

BAROTROPÍSM s. n. reacție a substanței vii față de variațiile de presiune. (< fr. barotropisme) Vezi definitia »

ENDOREÍSM s. n. caracterul, situația a ceea ce este endoreic. (< fr. endoréisme) Vezi definitia »

FORMALÍSM s. n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea strictă a formei în dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformistă, exagerat de protocolară. – Din fr. formalisme. Vezi definitia »