Definita cuvantului mirui
MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mirui
jălbuí, jălbuiésc, vb. IV (înv.) a face o jalbă, a se plânge în scris, a petiționa. Vezi definitia »
scăciuí, scăciuiésc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării. Vezi definitia »
MISTRÚI, -IE, mistrui, -ie, adj. (Pop.) Pestriț. Vezi definitia »
vitruí, vitruiésc, vb. IV (reg.) a slei, a epuiza. Vezi definitia »
ASMĂȚÚI s. m. V. hasmațuchi. Vezi definitia »