NOTÁȚIE, notații, s. f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații. 2. Reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notațiúne s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis. Vezi definitia »

DISCRÉȚIE s. f. 1. însușirea de a fi discret. ♦ a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată. 2. (fam.) la ~ = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio) Vezi definitia »

TEATROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, cu literatura dramatică, cu organizarea și conducerea teatrelor etc. [Gen. -iei. / < fr. théâtrologie, cf. gr. theatron – teatru, logos – știință]. Vezi definitia »

POLIMERÍE s. f. 1. stare a unui corp polimer. 2. (biol.) condiționare a unui caracter de mai mulți factori. (< fr. polymérie) Vezi definitia »

acromatopsíe (a-cro-ma-top- / -mat-op-) s. f., art. acromatopsía, g.-d. acromatopsíi, art. acromatopsíei Vezi definitia »