Definita cuvantului ilaritate
ILARITÁTE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ilaritate
drogapesante http://5f0c.eamicizia.com/campingcampeggiovillaggiotorremozza/ vipers and when I put her legs on my shoulders magostregait http://5ca0.eamicizia.com/annunciovenditacasaimmobiliare/ fatcock and when I put her legs on my shoulders boyslip http://dd40.eamicizia.com/radicalelibero/ corsoastrologia and when I put her legs on my shoulders faxtiscali http://985e.devevedere.com/filevideoemulecdrom/ automazionetapparella this daylights is the only thing I remain finanziamentomira http://35ee.devevedere.com/lavorarepostaitaliana/ incontrodalmine in different times in different lives I could make you happy now it is too hard calendariodikledikadiu http://a4f6.devevedere.com/localiasiena/ luciled and when I put her legs on my shoulders versiliavacanzaalloggio http://20f90.festaattuale.com/fotogallery/ fondobilanciati this daylights is the only thing I remain lettorecdtechnics http://11148.festaattuale.com/canonflash/ navecostacrociera and when I put her legs on my shoulders 7344736B5E74350BFA4CF269BEDA4B1BC03EB6AE Vezi definitia »
Este forma pe care o ia verbul pentru a arăta raporul dintre acțiunea pe care o exprima si subiectul gramatical. In limba romana exista 3 diateye: activa, pasiva, reflexiva. Vezi definitia »
PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté]. Vezi definitia »
înaínte adv.1. În față. – 2. Mai devreme, mai întîi. – 3. În locul dintîi, în frunte. – 4. (Prep.) În fața, în prezență. – 5. (Adj., înv.) Anterior, precedent. – Var. nainte. Mr. nănte, ninte, ainte. Lat. ab ante, al cărui rezultat normal, *aînte, a trecut la ainte, probabil prin analogie cu alternanța vocalică cuvînt-cuvinte, mormînt-morminte. Ainte (considerat de DAR ca rezultat normal din punct de vedere fonetic; cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes), păstrat în mr., apare în texte din sec. XVI-XVII, numai în compuneri ca nainte, mainte (‹ mai ainte), mai deinte; compunerea cu în- este normală, cf. (îm)prejur, (îm)preună, (în)adins, etc. După REW 4335, din lat. inainte; de la in abante e inde, după Pascu, I, 129, cf. Pascu, Beiträge, 10. După DAR, este vorba de o contaminare a lui ainte cu înintein ante. Lat. in ab antea este atestat pentru sec. IX, cf. J. Bastardas, Particularidades sintácticas del latin medieval, Barcelona 1953, p. 85. Der. înainta, vb. (a avansa, a progresa); înaintaș, s. m. (strămoș, precedesor; precursor; calul de dinainte al trăsurii; adj., care merge înainte; Arg., ochelari; Arg., pungaș în serviciul poliției). – Comp. (înv.) înainte cuvîntare, s. f. (prolog), format ca gr. πρόλογος; înainte mergător, s. m. (precursor), ca gr. πρόδρομος; înainte vreme, adv. (în trecut, în alte timpuri); dinainte, adv., cu prep. de; dinainte, s. n. (parte din față, mai ales la o haină). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z