FITONÍM s. n. nume de plantă. (< fr. phytonyme) Vezi definitia »

ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus) Vezi definitia »

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme. Vezi definitia »

nóstim (nóstimă), adj. – Prețios, drăguț, frumușel. – Mr. nostim. Ngr. νόστιμος (Cihac, II, 679; Gáldi 215). – Der. nostimadă, s. f. (drăgălășenie; glumă); din ngr. νοστιμάδα, mr. nostimadă. Vezi definitia »

SERENÍSIM, -Ă adj. (Rar) Prealuminat, mărit (titlu de onoare dat principilor sau conducătorilor bisericii în unele țări din Occident). [Voc. serenisime. / cf. fr. sérénissime, it. serenissimo]. Vezi definitia »