SELENOLOGÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. [Gen. -iei. / < fr. sélénologie, cf. gr. selene – Lună, logos – știință]. Vezi definitia »

rántie (rántii), s. f. – (Mold.) Mantie, haină lungă. Pol. rantuch (Scriban). Vezi definitia »

DISIMILÁȚIE s. f. modificare ori dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența unui alt sunet identic sau asemănător din același cuvânt. (< fr. dissimilation) Vezi definitia »

SUBASOCIÁȚIE s.f. Subdiviziune a unei asociații vegetale. [< sub- + asociație]. Vezi definitia »

catartosíe s.f. (înv.) 1. organizare, punere la cale, plănuire. 2. parvenire, reușită. Vezi definitia »