FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus) Vezi definitia »

IMPÓZIT, impozite, s. n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt). Vezi definitia »

ivrít (limbă) s. f. Vezi definitia »

RASOLÍT, -Ă, rasoliți, -te, adj. (Fam.) Făcut în grabă, superficial, de mântuială. – V. rasoli. Vezi definitia »

SALAHORÍT s. n. (Rar) Salahorie. – V. salahori. Vezi definitia »