pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso. Vezi definitia »

INEXCITABILITÁTE s. f. lipsă de excitabilitate. (< fr. inexcitabilité) Vezi definitia »

SINCERAMÉNTE adv. (Rar) în mod sincer. – Din it. sinceramente. Vezi definitia »

INACCESIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi inaccesibil. – Din fr. inaccessibilité. Vezi definitia »

STRANIETÁTE s.f. Caracter straniu. [Pron. -ni-e-. / cf. it. stranietà]. Vezi definitia »