POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme. Vezi definitia »

SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

RADIOAMATORÍSM s.n. Practicare a radiocomunicațiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică și stabilesc legături între radiostații proprii de mică putere. [Cf. fr. radioamateurisme]. Vezi definitia »

RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr. radicalisme, germ. Radikalismus]. Vezi definitia »

LATIRÍSM s. n. intoxicație cu grăunțe de latir. (< fr. lathyrisme) Vezi definitia »