EFELÍDĂ s. f. nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentări anormale; pistrui. (< fr. éphélide) Vezi definitia »

OGÍVĂ s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcadă din două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuțit. 2. partea anterioară, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive) Vezi definitia »

BUCĂCIOÁRĂ, bucăcioare, s. f. (Reg.) Bucățică. – Din buc[ată] + suf. -ăcioară. Vezi definitia »

șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș). Vezi definitia »

RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route) Vezi definitia »