CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție, alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre. Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent) rău conducător de căldură. [< fr. calorifuge, cf. lat. calor – căldură, fugere – a fugi]. Vezi definitia »

COȘCIÚG, coșciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) Coșniță de papură în patru colțuri. [Var.: cosciúg s. n.] – Din sl. kovŭčegŭ (după coș¹). Vezi definitia »

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »