Definita cuvantului imens
IMÉNS, -Ă adj. foarte mare, nemărginit; vast. ◊ nenumărat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu imens
CUPRÍNS1, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s. n.] – V. cuprinde. Vezi definitia »
STRÂNS2, -Ă, strânși, -se, adj., adv., s. f. I. Adj. 1. Legat, înfășurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦ Fig. Îndârjit. ♦ Fig. (Despre relații între oameni) Trainic, puternic. ♦ Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis. 2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini). 3. Presat din mai multe părți; înghesuit. ♦ Rânduri strânse = rânduri dese. 4. (Despre părți ale corpului omenesc) închis sau încleștat. ◊ Expr. A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit. 5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfășurat, împăturit. 6. (Despre ființe sau părți ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ◊ Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă. II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit. 2. (Despre bani, avuții) Agonisit, economisit, acumulat. 3. Așezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine. III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni) a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface). b) Foarte mult, cu toată puterea. 2. În mod strict, cu strictețe, întocmai. IV. S. f. (Pop.) Ceea ce agonisește, adună cineva; avere; provizie, recoltă. – V. strânge. Vezi definitia »
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală (gravă). ♦ Fig. Impresionat, mișcat. 2. Ofensat. – V. atinge. Vezi definitia »
SENS s.n. 1. Înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt, a unei expresii etc.). ♦ Conținut. 2. Rost, noimă, rațiune. 3. Direcție, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie să-l urmeze autovehiculele în jurul unui rond situat la o intersecție, într-o piață etc. [Cf. fr. sens, lat. sensus]. Vezi definitia »
BRASSENS [brasẽ], Georges (1921-1981), compozitor și șansonetist francez. Cîntecele sale (pe versuri proprii sau poeme de Villon, Hugo), acompaniate la ghitară, l-au impus prin sensibilitate și anticonformism. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z