OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

MARCOGRÁF, -Ă s. m. f. ștampilograf. (< fr. marcographe) Vezi definitia »

LANDGRÁF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf) Vezi definitia »

TIPOGRÁF¹ s. m. muncitor specializat în lucrări de tipografie. (< ngr. tipografos) Vezi definitia »

glosográf s.n. Instrument de înregistrat cuvintele, folosind mișcările limbii. (< fr. glossographe) Vezi definitia »