CUSĂTORÍE¹ s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. – Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -ie. Vezi definitia »

AMBARCÁȚIE s. f. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor. (< fr. embarcation) Vezi definitia »

ANIZOFILÍE s. f. însușire a plantelor anizofile. (< fr. anisophyllie) Vezi definitia »

SPECIÁȚIE s. f. Formare a unor specii noi de plante sau de animale ca urmare a unor procese biologice. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spéciation. Vezi definitia »

TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) Vezi definitia »