LÚSTRU² s. n. 1. strălucire; luciu. 2. (fig.) falsă strălucire; superficialitate. (< fr. lustre, it. lustro) Vezi definitia »

COPILÁNDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil¹ + suf. -andru. Vezi definitia »

smótru s. n. – Exercițiu, instrucție militară. Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din rus. smotrĕtĭ. În Mold. Vezi definitia »

MESOMÁCRU, mesomacri, s.m. Picior metric cvinar, alcătuit în prozodia modernă dintr-o silabă accentuată urmată de una și precedată de trei silabe neaccentuate.(Ex:„Pe-un prund de oseminte” (M. Eminescu) iamb+mesomacru, v^/vvv^v) Vezi definitia »

SÁCRU¹, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro. Vezi definitia »