ECOLOCATÓR s. n. aparat ultrasonor al cărui principiu de funcționare constă în a înregistra ecoul sunetului emis. (< fr. écholocateur) Vezi definitia »

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. – Din bâigui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

NERUMEGĂTÓR adj. v. HIPOPOTAM. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). [DEX '98] Vezi definitia »

INJECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește pentru injectare. II. s. n. 1. dispozitiv cu ajutorul căruia se introduce forțat fluidul într-o mașină, într-un mecanism; pompă de injecție. 2. aparat pentru alimentarea cu apă a cazanului unei mașini cu aburi. (< fr. injecteur) Vezi definitia »

ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de curgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor. Vezi definitia »