DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

HIPOERGÍE, hipoergii, s. f. (Med.) Reducere a capacității organismului de a reacționa la diverși antigeni. [Pr.: -po-er-] – Din fr. hypoergie. Vezi definitia »

HIPERTERMÍE s.f. Creștere anormală a temperaturii corpului. [Gen. -iei. / < fr. hyperthermie, cf. gr. hyper – peste, therme – căldură]. Vezi definitia »

ENCEFALOGRAFÍE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie) Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. – Din fr. sédimentologie. Vezi definitia »