GRAFOLOGÍE s.f. Studiul raporturilor care există între scrisul unei persoane și caracterul ei. ◊ Grafologie patologică = disciplină care se ocupă cu studierea deformării scrisului în urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva în scopul recunoașterii autenticității unor documente, înscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – știință]. Vezi definitia »

MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »

EXCLAMÁȚIE s. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio) Vezi definitia »

-CRAZÍE elem. „constituție”, „temperament, predispozi-ție”. (< fr. -crasie, cf. gr. krasis) Vezi definitia »

ADNÁȚIE s. f. (bot.) concreștere a unui organ pe o altă parte a plantei. (< fr. adnation) Vezi definitia »