plășcár, plășcári, s.m. (reg.) persoană care pescuiește cu plașca (plasă de pescuit). Vezi definitia »

ANDOSATÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază prin andosare. (< fr. endossataire) Vezi definitia »

GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis). Vezi definitia »

PENSIONÁR, -Ă, pensionari, -e s. m. și f. 1. Persoană care primește pensie. ♦ Persoană care primește o subvenție, un subsidiu. 2. Persoană internată într-un azil sau într-un ospiciu. ♦ Persoană închisă într-o închisoare; deținut. ♦ Animal închis într-o amenajare specială (pentru a fi expus publicului). 3. Persoană care stă în pensiune la cineva; [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionär. Vezi definitia »

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius. Vezi definitia »