Definita cuvantului impotență
IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu impotență
LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală. Vezi definitia »
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă]. Vezi definitia »
FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine]. Vezi definitia »
ZLOÁBĂ, zloábe, s. f. (Înv.) Răutate, faptă rea. (din sl. zloba) Vezi definitia »
STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine]. Vezi definitia »