Definita cuvantului impotență
IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu impotență
OSTEÓZĂ, osteoze, s. f. Afecțiune datorată unei secreții exagerate de hormon, caracterizată prin decalcifiere osoasă generalizată, depuneri de calciu în țesuturi etc. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéose. Vezi definitia »
pepenáriță, pepenárițe, s.f. (reg.) plantă ale cărei frunze servesc, în loc de iască, la scăpărat. Vezi definitia »
BUSCULÁDĂ s.f. (Rar) Înghesuială, învălmășeală. [Pl. -de. / < fr. busculade]. Vezi definitia »
FALÁNGĂ2, falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. Vezi definitia »
MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2.(Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva. Vezi definitia »