OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. Vezi definitia »

TRANSSUDÁȚIE s. f. Trecere a plasmei din sânge în țesutul interstițial sau într-o cavitate naturală a organismului. – Din fr. transsudation. Vezi definitia »

CARSTOLOGÍE s.f. Disciplină geologică având ca obiect studiul fenomenelor carstice. [< fr. karstologie]. Vezi definitia »

PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Rar) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. Vezi definitia »

DEZGRÁȚIE s.f. v. dizgrație. Vezi definitia »