Definita cuvantului imprimatur
IMPRIMÁTUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu imprimatur
KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur]. Vezi definitia »
căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva) Vezi definitia »
fáur (fáuri), s. m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar). Vezi definitia »
GAFEUR [-FÖR] s. m. cel care face gafe2. (< fr. gaffeur) Vezi definitia »
ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »