APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.). Vezi definitia »

SEMIZÉU s. m. (mit.) erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. (după fr. demi-dieu) Vezi definitia »

SERICÉU, -CÉE, sericei, -cee, adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri mătăsoși, moi la pipăit. – Din it. sericeo. Vezi definitia »

HAȘÉU s.n. Carne tocată. ♦ Conservă preparată din ficat, carne (de porc, de pasăre etc.) tocate și uneori condimentate. [Var. hașé s.n. / < fr. haché]. Vezi definitia »

BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Fr. bleu. Vezi definitia »