Definita cuvantului impromptu
IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu impromptu
BOTEZATU, Petre (1911-1981, n. Dorohoi), filozof și logician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări de logică formală și simbolică („Schiță a unei logici naturale. Logică operatorie”, „Valoarea deducției”, „Constituirea logicității” – postum). Vezi definitia »
TATÚ s.m. Mamifer edentat cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase, care trăiește în America tropicală. [Pl. invar. / < fr. tatou < tatu – cuv. tupi]. Vezi definitia »
unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului. Vezi definitia »
tu pron. – Pron. personal, pers. 2 sing. – Mr., megl., istr. tu, mr. tine. Lat. tū (Pușcariu 1768; REW 8963), cf. vegl. toi, it., fr., prov., cat., sp., port. tu. Dat. ție, forma atonă (î)ți, Mold. ția (istr. a ție); acuz. tine, înv. tene (istr. tire). Ca și în cazul lui -mi, -ți, enclitic înlocuiește adj. posesiv, întîi prin mutarea complementului: văd mîna ta › îți văd mîna › văd mîna-ți, și prin extensiune într-un anumit caz; mausoleu-ți mîndru (Eminescu). Acest uz este pur literar. Îți se folosește și ca dat. etic, cf. îmi, îi. – Der. tutui, vb., după fr. tutoyer. Vezi definitia »
mortu’ s. invar. (deț.) obiect interzis introdus ilicit într-un penitenciar. Vezi definitia »