HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SPIROSCOPÍE s. f. examen al respirației cu ajutorul spirometrului, care măsoară volumul aerului expirat. (< fr. spiroscopie) Vezi definitia »

ATOPÍE s. f. (Med.) Predispoziția personală sau familială de a produce anticorpi de tip IgE ca răspuns la doze mici de alergene, de obicei proteine, și de a dezvolta simptome tipice de astm, rinoconjunctivită sau eczemă (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. atopie, gr. atopia. Vezi definitia »

TURBIDIMETRÍE s. f. metodă de analiză pentru determinarea concentrației unui component dintr-o soluție pe baza turbidității (1), prin adăugarea unui reactiv. (< fr. turbidimétrie) Vezi definitia »

TOPOGRAFÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. ♦ Descriere amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; mod în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu. – Din fr. topographie. Vezi definitia »