TAUTOLOGÍE s.f. 1. Repetare inutilă cu alți termeni a aceleiași idei; pleonasm. 2. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. ♦ (În logica simbolică) Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. [Gen. -iei. / < fr. tautologie, cf. gr. tauto – același, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie. Vezi definitia »

METAPOEZÍE s. f. poezie despre poezie, despre materia ei. (< meta- + poezie) Vezi definitia »

SINUSOGRAFÍE s. f. radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. (< fr. sinusographie) Vezi definitia »

malahíe (malahíi), s. f. – Onanism, masturbare. Ngr. μαλαϰία (Cihac, II, 672; Tiktin). Sec. XVII. – Der. malahist (var. înv. malahian), s. m. (onanist); malastrop, s. m. (Arg., onanist), formație glumeață, de la malahist și strop; mloc, s. n. (onanism), din rus. moloki (Dragoș, BF, IX,112). Vezi definitia »