horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă, cf. hap, leorp. – Der. horpăi (var. hărpăi, horpoti), vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot); horpăială, s. f. (acțiunea de a bea). Vezi definitia »

BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct]. Vezi definitia »

EXOCÁRP s. n. partea externă a pericarpului. (< fr. exocarpe) Vezi definitia »

CLEISTOCÁRP, -Ă adj. care prezintă cleistocarpie. (< fr. cléistocarpie) Vezi definitia »

LITOCÁRP s. n. fruct fosil petrificat. (< fr. lithocarpe) Vezi definitia »