HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-și menține diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homéostasie, cf. gr. homoios – asemănător, stasis – stare]. Vezi definitia »

janílie s.f. (înv.) pasmanterie de catifea folosită la împodobirea hainelor, a unor obiecte; ceapraz. Vezi definitia »

ADENOPATÍE s. f. Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creșterea în volum și inflamarea acestora. – Din fr. adénopathie. Vezi definitia »

AMBIDEXTRÍE s. f. însușirea de a fi ambidextru. (< fr. ambidextrie) Vezi definitia »

RADICULOGRAFÍE s.f. Radiografie a rădăcinilor rahidiene, puse în evidență cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. radiculographie]. Vezi definitia »