ANTO- elem. „floare”. (< fr. antho-, cf. gr. anthos) Vezi definitia »

RUBÁTO I. adv. (muz.) cu mare libertate ritmică. II. s. n. pasaj astfel executat. (< it. rubato) Vezi definitia »

VÉTO s. n. inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto) Vezi definitia »

ABRÚPTO v. . Vezi definitia »

CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto]. Vezi definitia »