COMANDÁNT, comandanți, s. m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ◊ Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (Înv.) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din fr. commandant. Vezi definitia »

SANGUINOLÉNT, -Ă adj. v. sangvinolent. Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă adj. Care excită, care provoacă excitație; excitator. // s.m. și n. Substanță, factor, schimbare de mediu care poate provoca excitația unui organism sau a unui organ; stimulent. [Var. escitant, -ă adj. / cf. fr. excitant]. Vezi definitia »

DEBORDÁNT, -Ă, debordanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se revarsă. – Din fr. débordant. Vezi definitia »

ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant. Vezi definitia »