EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Actiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare. [Pr.: -ri-o-] Vezi definitia »

TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage. Vezi definitia »

IMPACTÁRE, impactări, s. f. (Med.) Menținere în contact strâns a două suprafețe, a două fragmente de oase fracturate. Impactare dentară. Impactare osoasă. – Din fr. impaction. Vezi definitia »

IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur. Vezi definitia »

CONTRARIÉRE s.f. Acțiunea de a contraria. [Pron. -ri-e-. / < contraria]. Vezi definitia »