ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional de bun. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis. Vezi definitia »

PUBESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre frunze, tulpini etc.) Acoperit cu peri mici ca un puf. 2. (Liv.) Care intră în pubertate. [< fr. pubescent, cf. lat. pubescens]. Vezi definitia »

MACROELEMÉNT, macroelemente s. n. (Biol.) Element mineral esențial aflat în cantitate mare în țesuturile vegetale și animale. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. macroelement. Vezi definitia »

LATESCÉNT, -Ă adj. care are caracteristicile latexului. (< fr. latescent) Vezi definitia »