PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus) Vezi definitia »

INSONDÁBIL, -Ă, insondabili, -e, adj. (Despre ape sau despre adâncimea lor) Care nu poate fi sondat (din cauza adâncimii mari); nesondabil. ♦ Fig. Cu neputință de cercetat sau de lămurit; de nepătruns. – Din fr. insondable. Vezi definitia »

ANTIMONÍL s. m. ion care ia naștere în urma tratării unor săruri de stibiu cu apă. (< fr. antimonyle) Vezi definitia »

PUNISÁBIL, -Ă adj. punibil. (< fr. punissable) Vezi definitia »

DECÍL s. m. a zecea parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine. (< fr. décile) Vezi definitia »