SIMFONÍE, simfonii, s. f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți. ♦ Simfonie concertantă = compoziție muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei și a concertului instrumental. 2. Fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie. Vezi definitia »

TRIXEMÍE s. f. parazitare succesivă pe trei plante gazdă diferite. (< fr. trixémie) Vezi definitia »

HIDROAVIÁȚIE s. f. 1. ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul hidroavioanelor. 2. aviație dotată cu hidroavioane. (< fr. hydraviation) Vezi definitia »

GLACIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază ghețarii. [Gen. -iei. / < fr. glaciologie]. Vezi definitia »

DICORÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în prezența a două pupile. [Gen. -iei. / cf. gr. dis – doi, kore – pupilă]. Vezi definitia »