STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »

DISPUTÁBIL, -Ă, disputabili, -e, adj. Care poate fi disputat. – Din fr. disputable. Vezi definitia »

DEPLASÁBIL, -Ă adj. care poate fi (ușor) deplasat. (fr. déplașable) Vezi definitia »

REPREZENTÁBIL, -Ă adj. (despre piese de teatru) care se poate reprezenta. (< fr. représentable) Vezi definitia »

UZINÁBIL, -Ă adj. care poate fi lucrat într-o uzină. (< fr. usinable) Vezi definitia »