APARȚÍNE, aparțín, vb. III. Intranz. A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din fr. appartenir (după ține). Vezi definitia »

REPUTAȚIÚNE s.f. v. reputație. Vezi definitia »

RAȚIÚNE, ratiuni, s. f. Facultatea omului de a cunoaște si a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor, operând cu judecăți si rationamente bazate pe logica umana consacrata; a avea ~ = a fi rational, logic in gandire sau exprimare. Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s. f. aliaj pe bază de antimoniu, folosit la cuzineți pentru a reduce frecarea. (< fr. antifriction) Vezi definitia »

PREEMPȚIÚNE – v. preemțiune. [DEX'98] Vezi definitia »