păliciúne, păliciúni, s.f. (înv.) 1. arșiță, dogoare a soarelui. 2. ofilire, veștezire, îngălbenire a plantelor. 3. rugină a plantelor. Vezi definitia »

DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație. Vezi definitia »

NATAȚIÚNE s.f. v. natație. Vezi definitia »

LEGIÚNE s. f. 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii. 2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; L~ străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (fig.) mulțime organizată; ceată. (< fr. légion, lat. legio) Vezi definitia »

CHALÔNS-SUR-SAÔNE [șalõ sür saón], oraș în E Franței (Burgundia), port pe Saône și Canalul Central, la S de Gijon; 78,1 mii loc. (1982, cu suburbiile). Ind. metalurgică și constr. de mașini (utilaj pentru centrale atomoelectrice, nave fluviale). Catedrală (sec. 12-15). Palat episcopal (sec. 15). Vezi definitia »