ABÍL, -Ă adj. 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Șmecher. 2. (Jur.; despre o persoană) Care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Cf. fr. habile, lat. habilis]. Vezi definitia »

FORMIDÁBIL, -Ă, formidabili, -e, adj. Care uimește prin însușiri neobișnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal. – Din fr. formidable, lat. formidabilis. Vezi definitia »

HIDROSOLÚBIL, -Ă, hidrosolubili, -e, adj. (Despre substanțe) Care se dizolvă în apă. – Din fr. hydrosoluble. Vezi definitia »

CHERA'BIL, Ă adj. 1. (termen juridic; despre obligația de plată sau de predare) Care se face la domiciliul debitorului; ex. a. Conform regulilor generale în materia obligațiilor civile, plata este cherabilă; b. În lipsă de stipulație contrară și dacă bunul nu poate fi localizat, obligația de predare a lucrului vândut este cherabilă, iar nu portabilă (4). Vezi definitia »

EPUIZÁBIL, -Ă, epuizabili, -e, adj. Care se poate epuiza. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuisable. Vezi definitia »