CIVÍL, -Ă adj. 1. Privitor la cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. ◊ Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condițiile persoanelor, raporturile lor de familie și diferite legături juridice care dau naștere la drepturi, obligații etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; ofițer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ◊ Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din același stat. // s.m. și f. Persoană care nu face parte din armată. [Var. țivil, -ă adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil]. Vezi definitia »

DIGERÁBIL, -Ă adj. ușor de digerat; digest, digestibil. (< fr. digérable) Vezi definitia »

SESIZÁBIL, -Ă, sesizabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simțuri, care poate fi cunoscut. – Din fr. saisissable (după sesiza). Vezi definitia »

INEXPLORÁBIL, -Ă adj. care nu se poate explora, analiza, cerceta. (< fr. inexplorable) Vezi definitia »

IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle. Vezi definitia »