VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el. Vezi definitia »

ARTÉL, arteluri, s. n. Principală formă socialistă de producție în comun (în special în agricultură), având la bază colectivizarea principalelor mijloace de producție și având ca scop înlocuirea proprietății private mici și mijlocii prin proprietatea socialistă colectivă. – Rus. artel. Vezi definitia »

IZABÉL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de păr galben; șarg. (< fr. isabelle) Vezi definitia »

pumnășél, pumnășéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) menșetuțe încrețite și brodate la cămășile țărănești. Vezi definitia »

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum]. Vezi definitia »