REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »

SPOROZOÓZĂ s.f. (Biol.) Denumire generică dată bolilor provocate de sporozoare. [Pron. -zo-o-. / < fr. sporozoose]. Vezi definitia »

DERMÍTĂ s.f. Dermatită. [< fr. dermite]. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

COENZÍMĂ s.f. Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. [Pron. co-en-. / < fr. coenzyme]. Vezi definitia »