cúte (cúte), s. f. – Piatră de ascuțit. – Megl. cuti. Lar. cos (Pușcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca florem › floare. Pare a se datora analogiei cu cuțit și ascuți. Vezi definitia »

LIMNOFÍTE s. f. pl. hidrofite fixate pe fundul apelor dulci ale lacurilor. (< fr. limnophytes) Vezi definitia »

PAUPERTÁTE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà]. Vezi definitia »

ELECTRONEGATIVITÁTE s. f. proprietate a elementelor chimice de a fi electronegative. (< fr. électronégativité) Vezi definitia »

părăléște adv. (reg.) în bani, cu bani, bănește. Vezi definitia »