RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (La pl.) Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum. Vezi definitia »

OSCILÁNT, -Ă adj. 1. care oscilează. 2. (fig.) fluctuant; ezitant. (< fr. oscillant) Vezi definitia »

INTERCURÉNT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent) Vezi definitia »

Instrument de percutie, care face parte din setul de tobe. Se mai numeste si „toba mica” Vezi definitia »

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. – Din fr. attachement. Vezi definitia »