HEPATOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a unui ficat deplasat. (< fr. hépatopexie) Vezi definitia »

FARINGOTOMÍE s.f. Incizare a faringelui. [< fr. pharyngotomie, cf. gr. pharynx – faringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ORGANOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

ECHILIBRÁȚIE s. f. Ansamblul mijloacelor care îi permit unui organism viu să-și găsească sau să-și mențină echilibrul fizic. (cf. fr. équilibration) [TLF] Vezi definitia »

MICROREÁCȚIE s.f. Reacție chimică între cantități foarte mici de substanță. [Pron.-re-ac-, gen. -iei. / cf. fr. micro-réaction]. Vezi definitia »