RIL, rile, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (4). [Pl. și: riluri. – Var.: rilă s. f.] – Din germ. Rille. Vezi definitia »

SUCCESÍBIL, -Ă adj. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moștenire. (< fr. successible) Vezi definitia »

ETÍL s. m. radical organic monovalent derivat din etan. (< fr. éthyle) Vezi definitia »

VIBRATÍL, -Ă adj. Care poate vibra. [< fr. vibratile]. Vezi definitia »

MONOSTÍL s. n. (arhit.) coloană izolată. (< fr. monostyle) Vezi definitia »